Cu toții am pățit-o măcar o dată. Cauți disperat cheile, nu mai știi de ce ai intrat într-o cameră sau îți scapă un nume exact când ai mai mare nevoie de el. Astfel de situații sunt, de cele mai multe ori, normale și nu au semnificație medicală. Numai că, uneori, uitarea poate fi un semnal de alarmă, iar recunoașterea diferențelor este esențială.
De ce uităm, de fapt?
Capacitatea de memorare, strâns legată de atenție și concentrare, poate fi influențată temporar de o mulțime de factori. Oboseala, somnul deficitar, stresul intens, depresia sau anumite medicamente pot juca feste memoriei tale. E drept că, odată cu vârsta, lucrurile se mai schimbă puțin.
„Pe măsură ce înaintăm în vârstă, este firesc ca unele procese cognitive să devină puțin mai lente. Putem avea nevoie de mai mult timp pentru a ne aminti un nume, pentru a găsi un cuvânt sau pentru a învăța informații noi. În mod obișnuit, aceste schimbări sunt discrete și nu afectează mare viața de zi cu zi. De regulă, amintirile mai vechi sunt păstrate mai bine, în timp ce informațiile recente pot fi mai dificil de accesat. Aceste modificări fac parte, în multe situații, din procesul firesc de îmbătrânire și nu indică automat existența unei afecțiuni neurologice”, declară Dr. Alexandra Matei, medic neurolog.
În aceste forme naturale de uitare, informațiile îți revin de obicei după un timp. Iar tu îți poți continua activitățile obișnuite fără dificultăți majore. Important este că nu vezi o agravare de la un an la altul și nu îți pierzi autonomia treptat.
Cauze ascunse ale memoriei șubrede
Înainte să te gândești la ceva grav, stai puțin. Există numeroase cauze reversibile care pot influența memoria. Printre ele se numără hipotiroidismul, deficitul de vitamina B12, anemia, depresia și anxietatea, apneea de somn netratată sau efectele adverse ale unor medicamente. Consumul excesiv de alcool sau stresul intens pot fi și ele vinovate. Potrivit Revistaioana, evaluarea neurologică este esențială pentru a clarifica originea acestor simptome.
„O perioadă de doliu, o schimbare importantă de viață, pensionarea sau epuizarea cronică pot influența vizibil atenția, concentrarea și capacitatea de dedicare în activitățile de zi cu zi. În aceste situații, multe persoane pot avea impresia că «au o problemă de memorie», când, de fapt, dificultatea principală ține de disponibilitatea psiho-emoțională din acea perioadă, fără să existe neapărat o afecțiune neurologică. Rolul evaluării neurologice este tocmai acela de a aduce claritate asupra originii acestor simptome cognitive și de a diferenția situațiile care fac parte dintr-un context emoțional sau medical reversibil de cele care necesită investigații suplimentare. În multe cazuri, odată ce cauza este identificată și abordată corespunzător, dificultățile de memorie și concentrare se ameliorează treptat sau pot dispărea, în funcție de intensitatea și durata factorilor care le-au determinat”, adaugă medicul.
V-ați gândit vreodată că epuizarea te poate face să uiți unde ai parcat mașina?
Când uitarea devine un semnal de alarmă
Există o diferență importantă între uitarea obișnuită și cea care semnalează o afecțiune neurologică. Primul criteriu este persistența și evoluția. Problema devine relevantă dacă este constantă, se agravează în timp și începe să interfereze cu funcționalitatea sau autonomia. De exemplu, e firesc să nu îți amintești imediat un nume. Dar nu-i chiar așa când apar dificultăți repetate în organizarea activităților obișnuite, în gestionarea banilor sau în orientarea în locuri cunoscute.
Semnalele care justifică o vizită la medic sunt destul de clare.
„Semnalele care justifică o vizită la medic includ: repetarea acelorași întrebări în cadrul unei conversații, fără ca persoana să își amintească faptul că a primit deja răspunsul (uneori poate părea pentru cei din jur că nu este interesată de subiect sau că nu a fost atentă); pauze frecvente în mijlocul conversațiilor pentru a căuta cuvintele sau înlocuirea acestora cu propoziții ori fraze; retragerea socială și modificările de personalitate (spre exemplu, evită ieșirile din casă, limitează interacțiunile cu alte persoane, reduce telefoanele adresate apropiaților sau durata conversațiilor); dificultate la orientare sau chiar rătăcirea în locuri familiare; neglijarea îngrijirii personale; dificultate în gestionarea banilor sau a medicației; omiterea programărilor prestabilite (programări la medic, întâlniri cu apropiați); confuzia tot mai frecventă cu privire la dată, loc sau persoane cunoscute”, mai precizează Dr. Alexandra Matei.
Ce faci dacă recunoști aceste semne
Un prim pas important este o discuție calmă și empatică cu persoana afectată. Este esențial să înțelegi dacă și ea a observat anumite schimbări și să-i arăți sprijin, fără critică sau presiune. De multe ori, persoanele care se confruntă cu o afecțiune neurologică (mai ales în etapele timpurii) fie nu conștientizează pe deplin dificultățile, fie le observă, dar le acceptă cu greu.
Si felul în care abordezi conversația poate face o diferență enormă. Este recomandat ca aceste schimbări să fie discutate ulterior împreună cu un medic neurolog. Evaluarea neurologică poate ajuta la stabilirea unui diagnostic, la identificarea unor cauze reversibile sau tratabile și la clarificarea situației. În același timp, medicul te poate ghida pe tine și familia ta în ceea ce privește pașii următori. O abordare proactivă poate aduce claritate și soluții, transformând o îngrijorare într-un plan de acțiune concret.
