Serile petrecute acasă și lipsa prietenilor au devenit elemente de lifestyle aspirațional pe rețelele sociale. Imaginile pot face timpul petrecut singur mai ușor de acceptat, dar ascund o diferență importantă: autonomia este o alegere, în timp ce singurătatea considerată permanentă poate îndepărta oamenii de conexiunile pe care și le doresc.
Potrivit PureWow, statutul afișat online nu mai presupune doar petreceri și grupuri numeroase. Au apărut videoclipuri despre seri liniștite acasă, însoțite de mesaje despre o femeie care locuiește singură în New York, nu are prieteni și își arată rutina.
Paulina Cee prezintă singurătatea ca pe o alegere
Paulina Cee, una dintre creatoarele populare din această zonă, apare intrând într-un apartament impecabil, își scoate pantofii Louboutin și face yoga pe un covoraș cu lumină infraroșie. Apartamentul, garderoba și rutina atent prezentată transmit că timpul petrecut singură este o opțiune, nu rezultatul lipsei de alternative.
Această imagine schimbă rolul atribuit în mod obișnuit persoanelor fără un cerc social. Creatorul nu mai apare drept exclus sau lipsit de putere, ci suficient de sigur pe sine încât să nu caute validare într-un grup.
Neuropsihologul Sanam Hafeez explică faptul că aproape toată lumea a trecut la un moment dat prin singurătate. Discuțiile deschise despre această experiență pot oferi validare și confort, iar vulnerabilitatea îi face pe oameni să reacționeze.
Tess Lavanda arată și partea mai puțin lustruită a tendinței
Tess Lavanda, creatoare de conținut, publică videoclipuri despre faptul că are puțini prieteni sau niciunul. În același timp, se filmează mergând singură la cocktailuri și în vacanțe în insulele grecești.
Lavanda spune că își dorește prieteni, dar îi este greu să îi găsească. Ea a povestit că nu a avut niciodată mulți prieteni și că, mult timp, s-a temut să rămână singură cu ea însăși. Își imagina că va ajunge să aibă suficienți prieteni încât să nu mai petreacă nicio sâmbătă singură.
Experiența ei păstrează distincția pe care imaginile atent construite o pot estompa. O persoană se poate obișnui cu propria companie și poate ieși singură, fără ca dorința de a avea prieteni să dispară.
Normalizarea ajută până când singurătatea pare imposibil de schimbat
Sanam Hafeez arată că, pentru unele persoane, singurătatea poate deveni mai familiară decât încercarea de a crea relații, un proces care presupune vulnerabilitate și posibilitatea respingerii. Când mai mulți oameni vorbesc online despre această stare, experiența începe să pară normală.
Riscul apare când familiaritatea este confundată cu permanența. Oamenii pot ajunge să creadă că situația lor nu se poate schimba treptat, deși conexiunile autentice rămân ceva ce mulți își doresc profund.
Organizația Mondială a Sănătății indică adolescenții și adulții tineri drept categoria demografică afectată de cel mai ridicat nivel de singurătate. Tendința este legată și de Gen Z și Gen Alpha, generații descrise ca fiind mai anxioase social după o perioadă în care izolarea și folosirea ecranelor au devenit normale.
Confortul în propria companie poate susține relațiile alese
Hafeez consideră că abilitatea de a sta singur poate fi sănătoasă. Timpul petrecut fără alte persoane oferă spațiu pentru reflecție, reîncărcare și înțelegerea propriilor nevoi.
Persoanele care se simt bine singure pot deveni mai puțin dependente de validarea externă. În această situație, relațiile se pot consolida deoarece sunt construite din alegere, nu din nevoie. Limita rămâne aceeași: confortul în singurătate este o abilitate, nu dovada că lipsa conexiunilor trebuie acceptată ca stare permanentă.
