Goana după note și rezultate rapide a devenit o obsesie pentru mulți părinți. Numai că această presiune ascunde pericole reale pentru dezvoltarea pe termen lung a copiilor, sacrificând bucuria de a învăța. Monica Tătar, cea care a adus în România metoda Shichida (un sistem educațional cu rădăcini japoneze), propune o alternativă care schimbă radical regulile jocului.
O poveste personală care a schimbat totul
Să fim serioși, de câte ori nu te-ai uitat în parc la alți copii și te-ai întrebat dacă al tău face destule? Monica Tătar a simțit exact același lucru, dar a transformat această căutare într-o misiune. Totul a pornit de la o nevoie personală, nu de la un plan de afaceri.
„Aducerea metodei Shichida în România nu a pornit dintr-o intenţie de business, ci dintr-o motivaţie profund personală. Când băieţelul meu era foarte mic, am căutat cele mai bune soluţii pentru dezvoltarea lui, iar astfel am descoperit metoda Shichida. Mi-am dorit să o aduc în România pentru el. Procesul a fost însă lung și dificil, iar până am semnat contractul de master franciză, el depășise deja vârsta optimă pentru care metoda este gândită în forma ei cea mai profundă. A fost un moment emoţionant, dar și unul care mi-a schimbat perspectiva. Am înţeles că această metodă nu este importantă doar pentru copilul meu, ci pentru o întreagă generaţie de copii și pentru părinţii care au nevoie de repere clare în educaţia timpurie”, explică Monica Tătar.
Ea a observat că în România există două extreme periculoase. „În România, se observă două extreme: fie o educaţie rigidă, centrată excesiv pe performanţă, fie una permisivă, fără structură. Metoda Shichida vine cu un echilibru rar: oferă structură fără presiune și susţine performanţa fără să sacrifice bucuria învăţării. M-a convins mai ales impactul real pe care îl poate avea în primii ani de viaţă, o perioadă esenţială pe care încă o subestimăm. Dincolo de tehnici, Shichida schimbă și felul în care adultul privește copilul: cu mai multă încredere, răbdare și respect.”
Creierul copiilor funcționează altfel
Te-ai simțit vreodată presată să îți înscrii copilul la zeci de cursuri doar pentru că așa fac ceilalți? Așa cum reiese dintr-un dialog amplu publicat de Revistaioana, abordarea corectă nu înseamnă forțare, ci înțelegerea modului în care funcționează creierul celor mici în primii ani de viață.
„Când vorbesc despre „antrenarea întregului creier” în metoda Shichida, nu mă refer la performanţă forţată, ci la stimularea echilibrată a ambelor emisfere cerebrale în perioada în care creierul copilului are cea mai mare plasticitate. În primii ani de viaţă, copilul trece printr-o etapă unică, numită adesea „perioada de aur”, în care poate absorbi, memora și învăţa intuitiv cu o ușurinţă remarcabilă. Metoda Shichida valorifică această fereastră de dezvoltare prin stimularea emisferei drepte, asociată cu intuiţia, memoria vizuală și creativitatea, fără a neglija partea logică și analitică. Totul se face prin joc, ritm, imagini, emoţie și conexiune, nu prin presiune sau acumulare mecanică de informaţii. Primii ani sunt esenţiali pentru că atunci se construiește fundaţia nu doar cognitivă, ci și emoţională: încrederea în sine, relaţia cu învăţarea și deschiderea către lume. Esenţa metodei nu este să grăbească dezvoltarea, ci să folosească inteligent momentul în care copilul este cel mai pregătit să înveţe natural.”
Presiunea este uriașă.
Iar tocmai această abordare relaxată aduce rezultate durabile. „Am observat și eu această presiune pe rezultate rapide și cred că aici se pierde esenţa educaţiei. Metoda Shichida schimbă perspectiva: nu ne uităm doar la ce știe copilul acum, ci la cum se dezvoltă pe termen lung. Dincolo de rezultate vizibile, precum memoria, concentrarea sau viteza de procesare, accentul real este pe echilibru, cognitiv, emoţional și relaţional. Copilul nu este grăbit, comparat sau presat, ci susţinut să crească în ritmul lui, într-un spaţiu de încredere și siguranţă. Paradoxal, tocmai această lipsă de presiune duce la rezultate reale și durabile. Pentru mine, asta este diferenţa esenţială: nu construim performanţă pe termen scurt, ci fundamentul unui copil echilibrat, care va ști să înveţe și să se adapteze pe tot parcursul vieţii.”
Dincolo de memorare și calcule
Metoda Shichida nu este doar un set de tehnici, ci o viziune completă despre dezvoltarea umană. Accentul cade pe relația adult-copil, care devine fundamentul oricărui progres.
„Pentru mine, metoda Shichida nu este doar un set de tehnici, ci o viziune care mi-a schimbat profund felul în care privesc copilul și învăţarea. Cred, înainte de toate, în potenţialul fiecărui copil și în ideea că rolul adultului nu este să forţeze, ci să susţină și să dezvolte natural ceea ce există deja. Metoda pune accent pe dezvoltarea echilibrată a întregului creier, nu doar pe partea logică, ci și pe intuiţie, memorie vizuală și imaginaţie, mai ales în primii ani de viaţă. La fel de importantă este relaţia adult-copil: fără conexiune emoţională, încredere și siguranţă, orice educaţie rămâne superficială. Ceea ce diferenţiază cu adevărat Shichida este intenţia: nu urmărim doar informaţie sau rezultate rapide, ci formarea unui copil echilibrat, curios și capabil să înveţe firesc, pe termen lung.”
nu e doar despre ce știe copilul, ci despre cum se simte în timp ce învață. „Cred că metoda Shichida nu dezvoltă doar abilităţi vizibile, ci construiește, înainte de toate, o anumită structură interioară a copilului. Dincolo de memorie și concentrare, care se dezvoltă clar, cel mai valoros mi se pare felul în care copilul ajunge să se raporteze la învăţare: cu ușurinţă, curiozitate și încredere, nu cu teamă sau blocaje. În același timp, metoda susţine puternic și echilibrul emoţional. Nu este o abordare strict cognitivă, ci una care cultivă empatia, siguranţa și capacitatea de conectare. La nivel mental, stimulează viteza de procesare și flexibilitatea gândirii, dar fără presiunea performanţei. Diferenţa reală faţă de alte metode stă, pentru mine, în profunzime și în intenţie. Nu contează doar ce achiziţii are copilul, ci cum învaţă, câtă încredere are în sine și ce devine în acest proces.”
Ce se întâmplă acasă, în viața reală
Dar hai să vedem, cum arată succesul pe bune? Transformările nu sunt doar la nivel cognitiv, ci mai ales în atitudinea copilului față de lume și față de el însuși.
„Dincolo de partea cognitivă, unde diferenţele se văd repede, eu observ în timp transformări mai profunde, legate de felul în care copilul se raportează la sine și la învăţare. Se dezvoltă vizibil memoria, ușurinţa în învăţarea limbilor străine, capacitatea de vizualizare, dar și abilităţile numerice, lingvistice și, treptat, gândirea analitică. Cele mai valoroase schimbări sunt cele interioare: mai multă încredere în sine, atenţie mai stabilă, răbdare firească și o relaţie sănătoasă cu învăţarea, fără presiune sau teamă. În metoda Shichida, dezvoltarea nu este doar cognitivă, ci și emoţională, iar acest echilibru face ca toate celelalte abilităţi să se așeze mai bine. Nu este doar despre copii care știu mai mult, ci copii care învaţă mai ușor, se adaptează mai bine și sunt mai siguri pe ei.”
Și totuși, nimic nu funcționează fără implicarea părinților. „Rolul părinţilor în metoda Shichida este esenţial. Progresul copilului nu vine doar din ceea ce se întâmplă în cadrul programului, ci mai ales din ceea ce se continuă acasă, în relaţia de zi cu zi. De aceea, văd această metodă și ca pe un proces de educare a adultului, nu doar a copilului. Părinţii învaţă să aibă mai multă răbdare, să respecte ritmul copilului, să reducă presiunea și să fie mai prezenţi. Relaţia părinte-copil devine fundamentul întregului proces, bazat pe conexiune, siguranţă și încredere. În esenţă, metoda nu funcţionează fără implicarea reală a părinţilor, iar transformarea nu este doar a copilului, ci de ambele părţi.”
Mesajul final este unul care ar trebui să pună pe gânduri orice părinte. „Dacă ar fi să transmit un singur mesaj, acesta ar fi: viitorul educaţiei nu ţine de cât de repede învaţă un copil să citească sau să calculeze, ci de felul în care învaţă să gândească, să simtă și să aibă încredere în sine. O educaţie cu adevărat transformatoare începe cu relaţia, cu mediul și cu echilibrul dintre structură și respect pentru ritmul copilului. Nu construim doar abilităţi, ci fundaţii pentru o învăţare firească, pe termen lung. Părinţilor le-aș spune să iasă din logica grabei și a comparaţiei și să privească mai mult la echilibrul, curiozitatea și bucuria copilului de a descoperi. Pentru că miza reală nu este doar ce știe acum, ci ce fel de adult va deveni.”
