Iubitorii de film clasic au un motiv serios de bucurie. Între 7 și 10 mai 2026, ediția cu numărul 26 a Festivalului Arthur Lyons Film Noir va aduce pe ecranele din Palm Springs nu mai puțin de 12 pelicule rare, multe dintre ele restaurate spectaculos. Evenimentul promite o incursiune fascinantă în umbrele cinematografiei de altădată.
Magia ecranului clasic revine
Creierul din spatele selecției este Alan K. Rode, istoric de film și trezorier al Film Noir Foundation, aflat la al 19-lea an în care programează și găzduiește festivalul. El mizează pe prospețime și pe un public loial. „Aproape că nu am arătat niciodată același film de două ori”, mărturisește el. E drept că face și o excepție. „Am arătat «The Damned Don’t Cry» [cu Joan Crawford în rolul principal] acum vreo 10 sau 15 ani, deci asta este o repetiție.”
Dar filosofia festivalului rămâne neschimbată. „Îmi place să aduc filme noi și avem un public foarte loial în Palm Springs. Acesta este anul 26 pentru acest festival și este al 19-lea an al meu în care programez și găzduiesc acest eveniment. Uneori dau cu zarul și s-a spus că definiția mea a filmului noir are uneori o elasticitate de neegalat. Dar sunt încântat că Festivalul Arthur Lyons Film Noir este cunoscut pentru prezentarea de filme diferite și noi descoperiri, pentru că asta este ceea ce îl menține proaspăt pentru public și, îl menține proaspăt pentru mine.”
Iar atmosfera este un punct forte. Rode lansează o invitație directă celor obosiți de agitația altor evenimente, precum Festivalul de Film Clasic TCM (unde el însuși tocmai a susținut o introducere). „Veniți pur și simplu în Palm Springs și relaxați-vă. Nu trebuie să lăsați mașina la valet. Nu aveți trafic. Puteți sta la piscină înainte și după ce mergeți să vedeți filme. Ce v-ați putea dori mai mult?”
Comori ascunse și restaurări spectaculoase
Seara de joi va marca premiera digitală a peliculei „Slightly Scarlet” din 1956, un proiect de suflet pentru Rode. „Nu că mă distribui în rolul Căpitanului Ahab, dar aceasta a fost cu adevărat o balenă albă pe care am vânat-o destul de mult timp. Să obținem drepturile asupra lui, încercând să ne dăm seama cărei familii îi aparținea și așa mai departe, a fost cam ca și cum am fi găsit un nou schelet de dinozaur în Montana sau ceva de genul acesta”, povestește el.
Efortul a implicat o colaborare strânsă între mai multe instituții de prestigiu, după cum notează Revistaioana. „A fost cu adevărat o bucurie să lucrăm cu Biblioteca Congresului și cu partenerii noștri de la Arhiva de Film și Televiziune UCLA, și Roundabout Entertainment, care a făcut de fapt restaurarea.” Rezultatul este pe măsură. „Nu a mai fost prezentat arătând așa probabil de la lansarea sa originală din 1956. Culoarea și sunetul ies cu adevărat, cu adevărat în evidență.”
Filmul este o premieră și pentru Film Noir Foundation. „Acesta este primul film pe ecran lat și în Technicolor pe care Film Noir Foundation l-a restaurat, așa că suntem foarte fericiți de asta. A fost filmat în SuperScope, care a fost modalitatea cu buget mai redus de a întinde ecranul, ca să spunem așa.” Iar povestea are de toate. „Este despre toate elementele noir, corupție municipală, lăcomie, trădare, sex, cleptomanie; are de toate… plus Rhonda Fleming și Arlene Dahl în Technicolor, purtând pantaloni scurți.”
Surprize britanice și detectivi celebri
Programul continuă cu surprize. V-ați gândit vreodată la un film noir britanic cu Sean Connery la început de carieră? Urmează „Hell Drivers” (1957), un film cu o poveste aparte. Regizorul său a plecat în Anglia, iar America i-a revocat pașaportul. „A fost al naibii de ridicol. Dar a ajuns să își construiască o întreagă carieră nouă ca regizor de film în Anglia”, explică Rode.
Pelicula este descrisă ca „o adevărată furtună și este aproape un cine-i-cine al cinematografiei britanice în ceea ce privește distribuția”. Alături de Stanley Baker și Peggy Cummings, apar David McCallum și Sean Connery. „Iar Patrick McGoohan în special este un personaj negativ absolut respingător în acest film. Titlul «Hell Drivers» descrie în mod adecvat ritmul filmului. Îți pune sângele în mișcare cu chestiile pe care le fac conducând acele camioane. Așa că l-am pus la ora 10 dimineața pentru că mă gândesc că le va pune tuturor adrenalina în mișcare devreme.”
Vineri este rândul lui „Gunn” (1967), regizat de Blake Edwards și scris de William Peter Blatty, autorul romanului „The Exorcist”. „Acesta este un film care nu cred că a mai fost prezentat în cinematografe de când a fost lansat”, spune Rode. „«Peter Gunn» la TV a fost cu adevărat un șablon pentru migrarea filmului noir pe micul ecran… Acest film este oarecum adus la zi: Este cu adevărat un fel de jurnal de călătorie al locațiilor din L.A.-ul anilor ’60.”
Rarități pe peliculă și filme ciudate
O altă bijuterie este „City Girl” (1938), care va fi proiectat pe format de 35mm. „Este acest film trăsnit pe care s-a întâmplat să-l văd la Cinecon și este un film de program de 67 de minute, într-un ritm infernal… este absolut un proto-noir alert, sălbatic. Nu există niciun DVD sau DCP, nimic altceva decât o copie de arhivă, de la Disney… suntem foarte norocoși să putem prezenta acest film, pentru că este o adevărată raritate și foarte distractiv.”
Nu lipsește nici clasicul „Bonnie and Clyde” (1967), considerat un punct de cotitură. „A prevestit Noul Hollywood de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, și fără ca «Bonnie and Clyde» să fi fost făcut, nu cred că ați fi văzut filme precum «The French Connection» sau «Chinatown»”, afirmă Rode. „A fost cu adevărat un precursor al întregii chestii neo-noir. Și rezistă testului timpului.”
Un film cu adevărat ciudat.
Pe bune, cine s-ar fi așteptat la asta? Sâmbăta aduce „Manhandled” (1949), descris de Rode astfel: „Acesta este un film cu adevărat ciudat. Este răspunsul la o întrebare de cultură generală, și anume, care este singurul film noir pe care l-a făcut vreodată Dorothy Lamour?” Garderoba este la fel de bizară, cu Sterling Hayden în cămașă de pijama și Dan Duryea în pantaloni până la stern. „Dar este un noir adevărat și implică un psihiatru, crimă și afaceri necurate. Acesta nu a mai fost prezentat de mulți, mulți ani, dar este un film foarte demn de luat în seamă.”
Programul include și o alegere neconvențională, „I Walked With a Zombie” (1943). Alan K. Rode admite că e o alegere diferită. „O adevărată schimbare de ritm. Nu am de gând să încerc să susțin că «I Walked With a Zombie» este film noir, dar voi spune că este un favorit al meu, un film cu adevărat}…”
