O piesă pentru emisii, un risc pentru motor
Distribuția este componenta care decide dacă un motor atinge 160.000 km fără probleme sau dacă ajunge pe masa de operație pentru o factură de peste 3.000 de euro. Diferența nu se face doar între clasica curea și lanț, ci între o curea uscată și una umedă, în baie de ulei. Aceasta din urmă a fost soluția adoptată de mai mulți producători pentru a reduce frecarea internă, consumul și, implicit, emisiile de CO2, vizând ținta europeană de sub 95 g/km impusă din 2020. Teoretic, o idee bună. Practic, o sursă de probleme costisitoare.
Problema principală vine din materialul curelei, care, fiind scufundată permanent în ulei de motor, se poate degrada. Când cauciucul începe să se descompună, fragmentele ajung în circuitul de ungere. Acestea pot înfunda sorbul pompei de ulei sau conductele înguste. De aici, lucrurile devin scumpe: lipsa lubrifierii afectează componentele interne, iar dacă distribuția cedează complet, supapele și pistoanele intră în coliziune. Defecțiunea nu dă semne de avertizare, precum zgomote sau vibrații. Sau, cum a fost formulată direct de motofocus.ro: „nu scoate zgomot, nu anunță… doar cedează când ți-e lumea mai dragă”.
Ce motoare folosesc cureaua umedă
Ford a implementat cureaua în baie de ulei pe motoarele 1.0 EcoBoost, în special pe cele fabricate până în 2018, pe 1.5 EcoBoost și pe dieselul 2.0 EcoBlue, montat inclusiv pe utilitare ca Transit. Ulterior, compania a revenit la distribuția pe lanț pentru versiunile mai noi ale motoarelor 1.0 și 1.5 EcoBoost. Stellantis a folosit aceeași tehnologie pentru motoarele 1.2 PureTech de la Peugeot, Citroën, Opel și DS. Ambele companii au fost criticate pentru această alegere tehnică. Ca dovadă, noile modele hibride Peugeot 3008 și 5008 HYBRID 48V au trecut la distribuție pe lanț, unde robustețea pare să fi redevenit o prioritate.
Grupul Volkswagen (VW, Skoda, Audi, Seat) utilizează încă un sistem cu curea umedă pe motoarele 2.0 TDI EA288, dar cu o diferență esențială: cureaua acționează doar pompa de ulei, nu și distribuția propriu-zisă, ceea ce reduce considerabil riscul unei defecțiuni catastrofale. După cum au arătat analize din piață, denumirea comercială a unui motor nu mai este o garanție pe piața second-hand; mașini din generații apropiate pot avea arhitecturi diferite ale distribuției, conform GetPony.
Intervale de service și uleiul corect
Mentenanța corectă este singura apărare. Inițial, Ford recomanda un interval de schimb pentru cureaua umedă de până la 10 ani sau 240.000 km. Ulterior, din precauție, a redus acest interval la circa 160.000 km. Pentru motoarele 2.0 EcoBlue de pe autoutilitare, termenul oficial este acum de 6 ani sau 160.000 km. Prin comparație, distribuția pe lanț are intervale de înlocuire recomandate între 100.000 și 180.000 km (sau 5-6 ani) la motoarele pe benzină și între 180.000 și 250.000 km (sau 10 ani) la cele diesel. Lanțul oferă și un avantaj: uzura sa poate fi semnalată de zgomote specifice sau de coduri de eroare precum P0016.
Alegerea uleiului de motor nu este un detaliu, ci un factor critic. Folosirea unui lubrifiant care nu respectă specificațiile exacte ale producătorului accelerează degradarea chimică a curelei. Economia făcută la un schimb de ulei se poate transforma într-o pagubă de mii de euro. Respectarea specificației uleiului și a intervalului de schimb sunt obligatorii. Dacă unul dintre acești factori este ignorat, riscul unei defecțiuni majore crește exponențial.
